DESPRE

…mine și conștiința irealității personale

Dacă am putea călători în timp probabil mulți dintre noi ar face măcar câteva ajustări la nivel personal. O întoarcere în propriul trecut ne-ar salva de multe decizii proaste, de suferință, generând schimbarea viitorului nostru, adică prezentul în care trăim. De exemplu, o întoarcere în timp ar putea însemna o modificare în carieră, viața personală sau poate o influență asupra viitorului omenirii.

Ce anume ai schimba la tine dacă te-ai întoarce în timp?

Mi-am pus această întrebare de câteva ori iar răspunsurile sunt multiple. Găsesc totuși că principalul avantaj ar fi încrederea, lipsa fricii, îndrăzneala care mi-a lipsit uneori. Atunci când nu-ți cunoști viitorul acționezi cu teamă și te bazezi pe tipare care nu-ți aparțin, pe care le-ai învățat de la alții ca pe niște rețete de viață gata testate. Din păcate, atunci când trăiești după tiparele educației riști să repeți și greșelile înaintașilor tăi.

Ce minunat ar fi dacă omul ar avea ca lecție de viață chiar propria sa existență pe care să și-o poată vedea înainte precum un film, cu toate posibilitățile sale infinite, și, să-și poată alege cele mai incitante și fascinante situații de trăit. Am avea tot Universul la picioare.

Dacă pentru moment această călătorie înapoi în timp nu este posibilă mă gândesc la varianta proiectării unui viitor, măcar atât putem face. Se spune că suntem azi rezultatul acțiunilor noastre de ieri. Stă deci în puterea noastră să ne schimbăm viitorul, problema este să decidem ce anume ne dorim.

Atunci când proiectăm viitorul trebuie să ținem cont și de Timp, prentru că suntem supuși fără voia noastră trecerii timpului. Această experință este generată de alți doi factori: gravitația și creierul uman.

Albert Einstein a explicat că timpul este „relativ” și nu „absolut” așa cum credea Newton: Dacă un ceas este poziționat mai departe de sursa de timpul003gravitaţie, timpul trece mai repede, aşadar timpul se scurge cu viteză mai mare pe vârful muntelui decât pe malul mării. Din cauza creierului, pe măsură ce înaintăm în vârstă timpul trece mai repede, cel puțin la nivel de percepție.

Timpul este însă foarte elastic iar noi suntem datori să încercăm să manipulăm în favoarea noastră această proprietate. Soluția este una simplă: Trebuie să încercăm să avem mereu alte experiențe pentru că, informaţiile noi au ca efect „dilatarea” timpului. Cu cât vei face mai multe, cu atât vei avea mai mult timp la dispoziție și invers. Este valabil în afaceri și-n general pentru întreaga noastră existență umană pe Terra.

Timpul este elastic și trebuie să-l sporim la maxim prin acțiuni concrete, prin noi activități, prin noi relații interumane, prin captarea de noi informații, prin acceptarea de noi provocări și experiențe. Suntem deci obligați să facem lucruri cu adevărat extraordinare pentru a câștiga timp.

Dacă ne-am stabilit deja obiectivele și planurile de viitor, pentru ca acestea să se realizeze trebuie să le păstrăm cât mai mult doar pentru noi. Nu trebuie să povestim prietenilor sau rudelor despre planurile noastre dacă vrem ca ele să se materializeze (Legea imaginației). Declararea planurilor și intențiilor reprezintă de cele mai multe ori actorie simbolică, pentru că ne dorim să fim oameni ideali. Este un joc complicat și din păcate o ipoteză insuficient demonstrată științific până la acest moment. Personal susțin această teorie. O să vină probabil și ziua în care aceasta o sa fie demonstrată. Până atunci, trebuie să ne ferim să ajungem legende doar în propria imaginație.

Energia, Conspirarea și calculul de Hazard sunt cei trei factori care se află la baza reușitei.

Pentru a nu consuma energia unei idei, trebuie să încercăm s-o păstrăm intactă până la materializare. Și vă rog să observați cum în general o idee bine conspirată ajunge să fie pusă în operă și să reușească, în timp ce deconspirarea, divulgarea, conduce mereu spre anulare. Este dacă vreți și principiul de funcționare al serviciilor secrete care se bazează pe următoarea schemă: captarea și colectarea unor cantități enorme de informații, analizarea acestora, sortarea, generarea de noi planuri de acțiune și punerea lor în practică. Întregul circuit este secretizat prin aplicarea unor formule ce au la bază factori de psihologie, logică, matematică și hazard.

În mod necesar, un sistem care tinde spre perfecțiune va include și metode de contracarare a Hazardului, adică vom avea mereu după A, un B, o variantă C, E, F… până la infinit. Energia, Conspirarea și calculul de Hazard sunt cei trei factori care se află la baza reușitei.

Dragos Ionescu CartoonMi-a plăcut foarte mult definiția unui apropiat care vorbind despre afaceri zicea că acestea au nevoie de o „scânteie” pentru a evolua pozitiv: „Poți avea o idee, o bună organizare, investiția necesară dar trebuie să vină și scânteia și atunci se va aprinde.” spunea el, trădat de o urmă de îngrijorare umană dar totuși optimist. Această explicație exprimată într-un moment de pură sinceritate m-a pus pe gânduri. Foarte plastic, la fel ca Einstein prietenul meu a gândit în imagini și nu în cifre. El ne descrie fenomenul creionat mai sus cu toate ingredientele sale și anume că, nu poți avea nimic fără Energie și Hazard.

Și chiar dacă pare imposibil, Energia și Hazardul sunt controlabile într-o anumită măsură: Dacă Energia este doar o formă de manifestare a materiei (în spatele ei se află atomi) iar obiectele au Energie chiar și atunci când nu se mișcă (staționare) rezultă că fiecare dintre noi are acces permanent la Energie infinită iar omul este energie la rândul său. În sinteză, Energia înseamnă potențial care există în lucrurile din jurul nostru, în natură, în Univers, chiar în noi, iar modul în care acest potențial poate fi determinat să lucreze într-un scop anume este Credința.

Trebuie să crezi !

Să crezi în posibilități, în tine, în ceilalți. Este necesar să ai certitudinea că este posibil acel ceva. Să nu spui NU și să răspunzi mereu cu DA iar Energia lucrează în favoarea ta. În același timp Hazardul este suma unor împrejurări, un concurs de fapte și fenomene favorabil nouă sau nu, calculabil până la o anumită limită fiind și el un produs al Energiei, condiție în care într-o anumită masură o parte din Hazardul vieții este determinat chiar de către noi.

Putem distruge materia dar Energia nu se pierde pentru că nu poate fi distrusă. Este dacă vreți principiul nemuririi sau mai bine spus modul în care Energia care ne-a generat transcede momentul morții noastre fizice.

Și pentru că aceast website este dedicat totuși proiectelor de afaceri și mediului economic din zilele noastre vreau să mă prăbușesc asupra câtora idei aparent suprinzătoare care m-au făcut să-mi schimb optica și poate să înțeleg mai bine acest domeniu de activitate.

Ce sunt banii / definiție

La prima vedere, banii sunt un obiect – o monedă, o bucată de aur sau o  bucată de hârtie specială. În realitate, sunt o convenție generală, un construct legal referitor la modul în care se desfășoară schimbul de mărfuri și servicii între oamenii dintr-o societate. Banii creează relațiile interumane și le influențează într-un  anumit fel. Oamenii se definesc folosind sistemul monetar, prin aceasta oferind  informații despre cum se văd pe ei și cum îi văd ei pe ceilalți (Litaer 2000, 2002). 

Relația psihologică cu banii

Nicole Rupp a scris o carte plină de învățăminte, care accentuează laturile psihologice ale banilor: „Ești cine ești și trăiești în toate domeniile vieții tale într-o  legătură permanentă cu banii, tot așa cum ai legături cu alți oameni“. (Rupp 2010, p. 128) Două dintre tezele ei sună așa: „Cine nu are nicio relație cu banii nu are  nicio relație cu sine însuși“ și: „Cine vrea să cumpere ieftin trebuie să accepte și  faptul că propria lui forță de muncă valorează mai puțin“. 

Competiția tuturor  împotriva tuturor

Economia capitalistă este o economie bazată pe concurență. Ea generează  într-o măsură deosebit de mare, prin intermediul banilor, relații de competiție,  dependență și exploatare. Crearea de bani prin creditare, adică faptul de a primi  bani împrumut contra plății unei dobânzi este un motor esențial al condițiilor concurențiale (Senf 2004).

Deși sloganul băncilor „Lăsați-vă banii să lucreze la noi!“ poate fi cu ușurință  recunoscut drept o iluzie, întrucât banii nu pot lucra, ci doar oamenii, iar speculațiile și profitul obținut din acestea nu se bucură de o valoare morală prea ridicată  în societate, așa-numitele „servicii financiare“ sunt considerate și tolerate ca un rău  necesar într-o economie bazată pe concurență, pentru că stimulează în continuare un principiu economic mai puțin adus în discuție, acela al „competiției“ tuturor  împotriva tuturor. 

Crizele sunt previzibile

Criza financiară globală care a zguduit întregul construct economic capitalist  începând din 2008 dezvăluie jocul riscant pe care îl reprezintă comerțul și speculațiile cu forma capitalistă a banilor. Se dau deja iarăși credite noi pe baza unor câștiguri încă nerealizate și, pe baza acestor credite, alte credite și așa mai departe  (Creutz 2009, Kennedy 2006).  În economia bazată pe concurență, mottoul pare să fie: „Întâi începem să  facem ceva și vedem după aceea ce iese.“ Poate că, în urma crizei, va ieși un profit  și mai mare. Aceia care învârt roata acestui sistem financiar știu cel mai bine că  următoarea criză va veni inevitabil.

  • Dragoș Ionescu