KGB vs Coca-Cola – Operațiunea „Cuba Libre”

Anul 1953 a fost marcat de revolte în mai toată America de Sud (Columbia, Bolivia, Argentina). Peste tot aveau loc revolte. Nici Cuba n-a făcut excepție. Cea mai mare insulă din Caraibe, aflată atunci sub severa dictatură a generalului Fulgencio Batista prezenta toate simptomele războiului civil.

Fulgencio Batista

Fulgencio Batista – conducătorul Cubei

Prieten la cataramă cu capii mafiei americane precum Meyer Lansky sau Santo Trafficante Jr., sprijinit din interese economice de factorii de putere de la Washington, Batista aruncase țara în anarhie, utilizând fără restricții forța împotriva propriilor cetățeni. Mafia americană deținea casino-uri în Havana… se spălau sume imense de bani.

Așa s-a născut ideea de Revoluție în Cuba!

O schimbare radicală considerată absolut necesară de poporul oprimat. Revoluția trebuia să înceapă însă cu înlăturare lui Batista de la putere și asta o știa toată planeta.

Așa se face că, la Carnavalul din 26 Iulie 1953 și-a făcut simțită prezența pentru prima dată un tânăr avocat ce îmbrăcase haina de revoluționar. Era Fidel Castro! Însoțit de fratele său Raul și alți 100 de combatanți Fidel a încercat preluarea prin forță a unității militare Moncada – a doua ca mărime din Cuba la acel moment, pentru că, cine controla armata, controla statul.

Tentativa s-a dovedit o nebunie și la scurt timp frații Castro au căzut în mâinile armatei generalului Batista. Fidel a fost judecat câteva luni mai târziu alături de ceilalți paramilitari și condamnat la 15 ani de închisoare cu executare, la fel și fratele său Raul care a primit o sentință de 10 ani.

Fidel Castro alături de prima soție Mirta Diaz-Balart

Fidel Castro alături de prima soție Mirta Diaz-Balart

Fidel a fost scos din pușcărie de socră-su

Fidel era căsătorit cu fiica lui Rafael Jose Diaz-Balart – ministru în guvernul Batista. Așa se face că, la doar 18 luni de la condamnare, generalul Batista a decretat amnistie și „revoluționarii” lui Castro a fost eliberați, atunci când în Cuba se sărbătorea „Ziua Mamei.”

Așa ceva era foarte posibil și conturează perfect nivelul politic și social la care se găseau în anii ’50 majoritatea țărilor din America Latină. Da, eliberarea lui Fidel a fost rodul unui aranjament de culise.

“Mișcarea de la 26 Iulie” organizată în Mexic cu sprijinul serviciilor sovietice

După eliberare, Fidel și Raul Castro au plecat în Mexic însoțiți de câțiva apropiați pentru a organiza acolo o nouă mișcare revoluționară. Mexicul își câștigase deja independența cu 40 de ani în urmă, constituind un bun exemplu propagandistic pentru oamenii lui Castro.

Supranumită “Mișcarea de la 26 Iulie” gruparea fraților Castro a rămas în Mexic pentru antrenamente și recrutarea de noi combatanți. Acolo l-au cunoscut pe medicul argentinian Ernesto Rafael “Che” Guevara (devenit ulterior simbol al Revoluției cubaneze) care s-a alăturat și el cauzei.

03

„Che” Guevara era marxist convins, șef al unei unități paramilitare care acționa pe spațiul Americii Latine și s-a lipit foarte repede de frații Castro. Che era mai apropiat de Raul deoarece împărtășeau aceleași idealurile comuniste.

Raul Castro vizitase Europa după Război unde legase relații cu structurile comuniste de la Moscova. Se spune că Raul a fost recrutat de sovietici prin intermediul ambasadei rusești din Mexic. Relațiile celor doi (“Che” Guevara și Raul Castro) cu structurile rusești sunt clare și documentate, chestune care dovedește că revoluțiile nu sunt mereu izvorâte chiar din „sufletul aprins” al popoarelor. La cererea lui Batista autoritățile din Mexic i-au arestat pe membri grupării Castro însă la scurt timp toți au fost eliberați – părerea mea este că aici au intervenit forțe subterane care aveau planuri în legătură cu viitorul Cubei.

Castro și-a finanțat “revoluția cu bani din Statele Unite

În timp ce viitorii revoluționari cubanezi se antrenau în Mexic, liderul Fidel a călătorit în Statele Unite ale Americii chipurile pentru a strânge bani de la cubanezii fugiți de regimul odiosului Batista.

Cu sumele colectate în America, Fidel a achiziționat o ambarcațiune, un yacht cu motor, și pe 25 Noiembrie 1956 a pornit pe mare spre Cuba, însoțit de fratele său Raul, medicul Che Guevara și alți 82 de combatanți.

Yacht-ul cu motor "Granma" utilizat de Fidel Castro

Yacht-ul cu motor „Granma” utilizat de Fidel Castro la intoarcerea in Cuba

Au pus din nou piciorul pe pământ cubanez în noaptea de 1 spre 2 Decembrie 1956, acostând în golful Las Coloradas. Așa cum era de așteptat clandestinii au fost întâmpinați la țărm de trupele lui Batista. Pe lângă infanterie, generalul mai trimisese și ceva aviație care să execute lovituri asupra poziției celor 82 de rebeli aflați sub comanda lui Castro. În urma confruntărilor majoritatea au fost omorâți. A scăpat doar un grup de cca 30 de persoane din care făceau parte frații Castro și Che Guevara.

Fidel s-a fofilat în mod miraculos și de data aceasta alături de ceilalți viitori lideri ai „Revoluției” din fața trupelor lui Batista. Băieții s-au refugiat ulterior în munții Sierra Maesta. Așa avea să înceapă “Campania” lui Fidel din Sierra Maesta.

Propaganda din New York Times

La câteva luni de la evenimente, pe 24 Februarie 1957, cotidianul american New York Times anunța cu litere de-o șchioapă că “LIDERUL REVOLUȚIEI ESTE ÎN VIAȚĂ.” Materialul de presă îl prezenta pe Fidel în rolul unui modern Robin Hood care dorește să-și ajute poporul asuprit și care se declara prieten al americanilor. În ciuda propagandei Statele Unite au continuat să-l susțină pe Batista.

Fidel Castro în timpul "campaniei" din Sierra Maestra

Fidel Castro în timpul „campaniei” din Sierra Maestra

Din acest moment colaborarea lui Castro cu sovieticii începe să prindă contur. Gherilele sale din Sierra Maestra primeau informații și susținere de la NKVD. Este adevărat că Fidel Castro n-a fost un comunist, spre deosebire de fratele său Raul, însă a fost încă de la începuturi omul rușilor, de voie sau de nevoie.

Până în vara lui ’58, cu ajutorul propagandei, în mod special prin intermediul unor posturi de radio clandestine, grupul lui Castro din munții Sierra Maestra crescuse considerabil, de la 30 de persoane la câteva sute.

Dezinformarea își făcea efectele și pe teritoriul Statelor Unite unde cetățenii începuseră să-l perceapă pe Fidel într-o aură eroică, în timp ce Batista era privit tot mai mult ca exponent al corupției și totalitarismului.  

Americanii au retras sprijinul regimului Batista

În aceste condiții, la jumătatea anului 1958 printr-o decizie adoptată de Congresul American, aprovizionarea cu armament a regimului Batista a fost stopată. Este momentul în care Fidel Castro declanșează ofensiva împotriva regimului de la Havana. Luptele au durat timp de 8 zile în luna Iulie 1958 și în ciuda faptului că gherilele lui Castro s-au retras din nou din fața armatei lui Batista la radio s-a anunțat că Fidel câștigase bătălia. După consumarea ostilităților avem din nou o pauză în care Fidel se retrage la adăpost pentru următoarele luni.

În acest răstimp situația din Cuba se destabiliza tot mai mult. De la o zi la alta diverse grupări paramilitare atacau forțele de ordine și armata.

N-a durat mult și ambasadorul american la Havana i-a cerut generalului Batista să demisioneze. Și astfel, pe 31 Decembrie 1958, dictatorul Batista și-a luat rămas bun de la prieteni părăsind în scurt timp Cuba la bordul unui avion cu destinație Republica Dominicană. Se spune că avea asupra sa 300 de milioane de dolari în numerar.

President Fulgencio Batista

President Fulgencio Batista

În mod absolut bizar americanii nu s-au grăbit să numească un succesor în fruntea Cubei. Cetățenii de rând se așteptau ca unul dintre generalii lui Batista să preia puterea dar nici asta nu s-a întâmplat.

Pe fondul vidului aparent de putere paramilitarii lui Fidel Castro (nu mai mult de 350-400 de luptători) au intrat în Havana fără ca forțele militare să le opună rezistență. Propaganda își făcuse treaba iar oamenii îi așteptau pe „băieții” din Sierra Maestra ca pe niște eliberatori. Așa a ajuns Fidel în Ianuarie 1959 mare eliberator și lider de necontestat al Cubei.

Intrarea lui Fidel Castro in Havana - Ianuarie 1959

Intrarea lui Fidel Castro în Havana – Ianuarie 1959

În mod evident cabinetul Eisenhower greșise undeva sau mai bine spus ceva a fost putred la Washington. Pentru mine rămâne cu semnul întrebării modul în care americanii sub Eisenhower (omul care ocupase funcția de Șef Suprem al NATO) au permis în 1959 instalarea regimului Castro la Havana.

Naționalizarea și embargo-ul american

Din Ianuarie 1960 gruparea Castro a trecut la exproprierea companiilor americane de pe insulă. Discutăm despre grupuri precum TEXACO, Shell sau Exxon. Această radicalizare n-a surprins oficialitățile de la Washington. Guvernul american a reacționat în prima fază prin restricționarea importurilor de zahăr din Cuba (la momentul respectiv unul dintre cei mai mari producători mondiali de trestie de zahăr).

La nici o lună de la aceste evenimente Cuba a primit vizita, în Februarie 1960, lui Anastas Ivanovich Mikoyan membru marcant al biroului sovietic executiv.

Din acest moment colaborarea dintre Castro și sovietici n-a mai reprezentat un secret pentru nimeni. Așa a devenit Cuba o țară comunistă. Operațiunea rușilor reușise!

Fidel Castro alături de Anastas Ivanovich Mikoyan

Fidel Castro alături de Anastas Ivanovich Mikoyan – Havana, 02.1960

Și Raul Castro și medicul Ernesto “Che” Guevara susțineau cu tărie strângerea relațiilor cu Uniunea Sovietică. Nu era întâmplător: “Che” sau “El Comandante”, originar din Argentina, a jucat rolul agentului revoluției socialiste globale.

Prin utilizarea personajului “Che” sovieticii doreau să implementeze în Cuba primul model de stat comunist tropical și să exporte ulterior acest patent și în țările din Lumea a Treia. Un plan ambițios, chiar magistral putem spune, urzit în laboratoarele Moscovei.

În ciuda evidențelor Fidel declara că doctrina sa nu este “nici Marxistă și nici comunistă, ci o democrație reprezentativă și justiție socială.” Cu toate acestea, în primii ani de după “Revoluţia Cubaneză” serviciile secrete din Cehoslovacia și-au oferit sprijinul și expertiza în formarea noilor structuri de securitate cubaneze.

Cum naiba au ajuns cehii din Est-ul Europei să se ocupe de Cuba?

În spatele cehilor se aflau oamenii NKVD-ului rusesc. Nu e de mirare deci că la începutul anilor ’60 serviciul de informații cubanez “La Dirección de Inteligencia” (DGI) era deja controlat de sovietici.

Imediat după oficializarea relațiilor ruso-cubaneze, Uniunea Sovietică a oferit sprijin financiar direct Cubei pentru consolidarea economiei care suferea din pricina embargo-ului american. Această situație i-a determinat pe strategii lui Allen Dulles de la CIA să declanșeze operațiunea din „Golful Porcilor” – un fiasco de proporții.

Cu sprijin sovietic de specialitate serviciile secrete cubaneze deveniseră tot mai eficiente în combaterea atacurilor clandestine orhestrate de americani iar victoriile lor erau exploatate cu măiestrie de mașinăria rusească de propagandă. Așa se nasc emanații revoluțiilor!

Invazia din Golful Porcilor

De teama răspândirii comunismului în Statele Unite strategii CIA antrenaseră în secret o mică armată alcătuită din 1334 de cubanezi (supranumită Brigada 2506) aflați în exil pe teritoriul SUA.

Această brigadă paramilitară urma să fie trimisă în Cuba în vederea răsturnării lui Castro și preluarea puterii de la Havana. Operațiunea trebuia să înceapă în 1961, pe la jumătatea lunii Aprilie, însă John Kennedy nu dorea să implice oficial Statele Unite în această acțiune care era una de natură militară. Și-a dat totuși acordul pentru demararea ostilităților dar a cântărit mult dacă să ofere sau nu sprijin aerian Brigăzii 2506.

Brigada de Asalto 2506

Brigada de Asalto 2506

Într-un final, și conform planului, trupele paramilitare cubaneze au debarcat în Aprilie ’61 în Golful Porcilor (Cuba) și s-au angajat în confruntări de natură militară împotriva „Armatei Revoluționare Cubaneze” comandată chiar de către Fidel Castro.

Planul acestei lovituri fusese croit pe vremea fostului președinte Eisenhower și prevedea ca trupele terestre ale „Brigada de Asalto 2506” să fie susținute de marina și aviația americană. Întrucât implicarea Statelor Unite devenise deja evidentă pentru comunitate internațională, de teama declanșării unui nou Război Mondial, Kennedy a decis să stopeze sprijinul militar promis paramilitarilor. În aceste circumstanțe operațiunea a eșuta. În doar trei zile de confruntări forțele lui Castro i-au învins pe contra-revoluționarii antrenați de CIA.

Din păcate pentru administrația Kennedy acest eveniment avea să întărească și mai mult poziția lui Castro la nivel mondial, ridicându-l pe liderul de la Havana pe radarul intereselor sovietice.

Kennedy a trecut cu greu peste această încercare. Se simțea responsabil pentru tinerii cubanezi masacrați în Golful Porcilor: Și-a sprijinit capul în mâini și a început să plângă” a povestit Jackie despre seara în care JFK primise informația că membrii Brigăzii 2506 căzuseră în mâinile lui Fidel.

JFK și Brigada de Asalto 2506

JFK și Brigada de Asalto 2506

A avut tăria și demnitatea să-și asume public nefericitul deznodămând amintind că: “Victoria are 100 de tați în timp ce înfrângerea este orfană.” Într-un final a negociat cu Fidel Castro eliberarea prizonierilor, oferind la schimb Cubei medicamente și alimente în valoare de 53 de milioane de dolari.

Statele Unite pierduseră o etapă, în timp ce sovieticii aveau acum o enclavă în America Latină, situație care a pus în mare dificultate administrația de la Washington. Aproape simultan, în Europa la Berlin liderul sovietic Nikita Hrușciov separase lumea prin construirea Zidului Berlinului, lucrare desăvârșită tot în 1961. Situația era una critică iar americanii se vedeau loviți direct în ceafă de aerul rece al comunismului.

Rachete nucleare mutate din Ucraina în Cuba

Încercând să descurajeze acțiunile Moscovei americanii au demarat exerciții militare în Puerto Rico simulând o invazie. Era totuși prea târziu deoarece Ernesto Guevara încheiase un pact militar cu premierul sovietic Nikita Hrușciov.

Conform înțelegerii ruso-cubaneze, din ordinul Secretarului General al URSS, în luna Mai 1962, armata rusă a primit dispoziție să pună în mișcare “Divizia 43” de rachete nucleare staționată în Ucraina. Ofițerii ruși au fost informați că rachetele urmează să fie mutate la Anadîr iar transportul urma să fie realizat pe mare.

Toată tehnica “Diviziei 43” a fost încărcată în secret pe 300 de motonave comerciale. Întreaga flotă a traversat apoi Marea Neagră și Mediterana și odată ajunse în Atlantic navele s-au angajat în traversadă spre Cuba și nu spre Marea Bering așa cum se comunicase inițial. Vapoarele rusești transportau la vedere utilaje agricole pe post de „capac” pentru acoperirea armamentului.

Imagine cu bazele de rachete captată de avioanele de spionaj americane

Imagine cu bazele de rachete rusești din Cuba captată de avioanele de spionaj americane

După câteva zile sovieticii descărcau în Cuba nu mai puțin de 36 de focoase nucleare, rachete și bombardiere, precum și 43.000 de soldați. Până în luna Septembrie 1962 instalarea s-a finalizat și toate focoasele nucleare deveniseră operaționale.

Criza rachetelor din Cuba – DEFCON 2

Intensificarea traficului naval spre Cuba a atras atenția serviciilor de informații americane iar în scurt timp un avion-spion a fotografiat una dintre bazele de lansare a rachetelor.

Luat prin surprindere de această veste neașteptată Kennedy a fost obligat să adopte cea mai dificilă decizie a mandantului său de până atunci. Sfătuit de generali să invadeze imediat Cuba sau să lovească bazele de rachete, sub îndrumarea Comitetului Executiv reunit la Casa Albă (EXECOM), președintele Americii a ales să răspundă acestei agresiuni printr-o blocadă navală.

JFK-Criza-Rachetelor-din-Cuba

Să nu înțelegeți că acest gest era unul menit să calmeze situația: conform legislației internaționale „blocada navală” este un act de război.

Rapoartele serviciilor secrete americane aratau că sovieticii instalaseră în Cuba rachete cu rază medie de acțiune, capabile să atingă orice țintă de pe teritoriul Statelor Unite. Sub această presiune, politicienii americani i-au cerut președintelui să intervină militar în Cuba, însă Kennedy nu dorea un nou Război Mondial.

Tensiunea era deja la cote alarmante iar cubanezii se pregăteau și ei de război prin mobilizarea generală a efectivelor. La fiecare câteva ore un avion american de spionaj survola teriroriul cubanez iar imaginile ajungeau direct pe masa președintelui. În aceste condiții Kennedy a decis instituirea “DEFCON 2” – a doua cea mai ridicată stare de alertă.

În culisele acestui război, prin canale secrete de comunicare, diplomații americani împreună cu omologii din Rusia căutau disperați soluții pentru deblocarea crizei. N-a durat mult până când Fidel Castro să realizeze că aceste discuții au loc fără ca el să fie implicat, și evident s-a simțit mic și neputincios. O lume întreagă se pregătea de război.

Primii care au sarit in sprijinul americanilor au fost britanicii, care se vedeau si ei vizati de acest atac al rusilor. Englezii aveau poate o experienta mai mare in asemenea confruntari insa mingea se afla in terenul lui Kennedy, situatie in care Londra a devenit un fel de sfatuitor din umbra al presedintelui american. Cu toate acestea, serviciile secrete britance aveau sa-l informeze pe premierul Harold Macmillan ca verii lor americani sunt gata de o confruntare fara sa astepte sfatul Londrei. 

Un compromis necesar… cu Moscova

Kennedy știa că nu poate ataca Cuba în condițiile în care acolo se afla armata rusă. Exista riscul declanșării unui nou război în Europa, la Berlin, acolo unde oamenii Moscovei așteptau doar ordinul de atact. Agentura americamă activă în Berlinul de Est informa zilnic Washington-ul cu privire la mișcările rușilor. Încolțit din toate părțile JFK avea nevoie de un compromis.

Pe 27 Octombrie 1962 a venit și soluția. Prim-ministrul rus Nikita Hrușciov i-a propus un acord lui Kennedy: rușii erau dispuși să-și retragă rachetele nucleare din Cuba dacă și America își retrăgea rachetele de la bazele din Turcia. Kennedy a acceptat înțelegerea.

John F. Kennedy si Nikita Khrushchev

John F. Kennedy si Nikita Hrușciov

Fidel Castro s-a opus acestui acord însă nimeni nu l-a mai băgat în seamă pe “revoluționarul” marionetă de la Havana. Înțelegerea mai prevedea ca Statele Unite să garanteze că nu vor invada Cuba în viitor. Așa a rămas Fidel la putere pe insulă, neatins întreaga sa viață de mâna unchiului Sam.

Omul nostru de la Havana “Erou al Uniunii Sovietice”

Drept consolare dar și pentru a sfida, în vara lui 1963, Fidel a fost invitat la Moscova unde a primit titlul de “Erou al Uniunii Sovietice” – cea mai înaltă distincție oferită de ruși la acel moment.

Fidel Castro și Nikita Hrușciov - Moscova 1963

Fidel Castro și Nikita Hrușciov – Moscova 1963

Scopul diversiunii cubaneze ?

Așa cum aminteam, în primii ani de după “Revoluția Cubaneză” serviciile secrete cehoslovace și-au oferit “sprijinul” și expertiza în formarea noilor structuri de securitate de la Havana. În spatele cehilor se aflau oamenii NKVD-ului rusesc.

Directoratul 11 din KGB era structura de coordonare a DGI-ului, același departament care avea în „grijă” și serviciile din Cehoslovacia și Polonia. Discutăm despre celebri „comisari sovietici” plantați după Război în toate structurile de forță ale statelor din Est-ul Europei, inclusiv în România.

Fidel Castro si Nikita Hrușciovpng

Fidel Castro si Nikita Hrușciov – Moscova 1963

Având o expertiză de invidiat, rușii au structurat DGI-ul cubanez în 7 departamente subdivizate în secții pe zone geografice. Cea mai mare secție era dedicată Statelor Unite ale Americii prin intermediul căreia erau controlate operațiunile din America de Nord, și includea Națiunile Unite, posturile diplomatice ale cubanezilor și grupările radicale. Pe scurt, Moscova descoperise la Havana un front operațional foarte fertil și utiliza Direcția Generală de Informații cubaneză pentru lansarea rețelelor sovietice de spionaj și sabotaj în toată America de Nord.

Proteste

Așa se face că, prin intermediul Misiunii Cubaneze la Naţiunile Unite (UN) cu sediul la New York și a consulatului cobanez din Montreal agenții “Dirección General de Inteligencia” au demarat la începutul anilor ‘60 structurarea unor rețele clandestine pe teritoriul SUA și Canadei.

Prin intermediul organizației “Venceremos Brigade” serviciile secrete cubaneze au recrutat tineri americani, care după un stagiu de pregătire la Havana erau trimiși înapoi în Statele Unite pentru a servi interesele strategice ale rușilor.

Și ca prin minune pe teritoriul Americii s-au declanșat protestele împotriva războiului din Vietnam marcate de manifestări violente și confruntări cu forțele de ordine. Organizațiile de activiști care luptau chipurile pentru retragerea trupelor americane din Vietnam și pentru pace erau întreținute de serviciile sovietice sub steag străin prin rețeaua cubanezo-americană. Alte exemple similare sunt demonstrațiile separatiștilor francezi din cadrul organizației “Frontul pentru Eliberarea Quebecului” (Quebec Liberation Front sau FLQ) și acțiunile de natură teroristă organizate de “Black Liberation Army.”

Carlos „Șacalul” un produs rusesc fabricat la Havana

Ilici Ramirez-Sanchez alias CARLOS

Ilici Ramirez-Sanchez alias „CARLOS”

În vara lui 1966, la una din şcolile de gherilă ale lui Fidel Castro din Cuba avea să se înscrie și viitorul terorist „Carlos” pe numele său adevărat Ilici Ramirez-Sanchez. Carlos venea din Venezuela acolo unde fratele său mai mic era lider al Partidului Comunist venezuelean. Aceste „şcoli speciale” au funcţionat în perioada respectivă în Cuba sub coordonarea „Dirección General de Inteligencia” fiind controlate direct de NKVD-ului rusesc. Aşa se face că, în vara lui 1966, la tabăra din Camp Matanza de lângă Havana, Ilici a fost antrenat chiar de către generalul rus Viktor Simenov. Aici și-a început Carlos lunga sa carieră pe scena terorismului internațional.

Și când te gândești că totul a fost doar o enormă cacealma…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s