De la galerele romane la navele cu guri de foc. Praful de pușcă, Navigatorii, Capitalismul și grupul „Illuminati” – Scurta istorie a navigației Partea 2

Din galerele fenicienilor au evoluat cele grecești și mai apoi cele romane. După ceteva sute de ani, dezvoltarea navelor de război purtătoare de guri de foc a dus la stăpânirea lumii și la descoperiri geografice fără precedent. Forța musculară a gelerienilor a fost înlocuită cu forța vântului iar spațiul câștigat astfel pe ambarcațiuni a fost ocupat cu muniție de asalt. Columb a dovedit întregii lumi că Pământul este rotund dar noile descoperiri intrau în contradicție cu învățăturile Bisericii Catolice, și astfel i-a naștere grupul „Illuminati” Dezvoltarea economică a bătrânului continent Europa, realizată pe spatele noilor lumi colonizate, a dat naștere Capitalismului.

După ce în prima parte a incursiunii noastre în istoria navigației am cunoscut în treacăt navele vikingilor să ne întoarcem puțin spre a documenta modul în care au evoluat vechile galere feniciene, și mai ales care era deosebirea între acestea și drakkarele vikingilor.

Galera – urmașa directă a vaselor grecești și feniciene

O galeră era o navă mică, care putea naviga în largul mării cu ajutorul vâslelor iar atunci când împrejurările o îngăduiau puteau de asemenea să folosească și vela, însă vela juca totiși un rol neînsemnat. O veritabilă galeră depindea în primul rând, în ceea ce privește înaintarea sa, de forța musculară. Galera a fost urmașa directă a vechilor vase folosite de greci și fenicieni. Datorită modificărilor care i s-au adus galerei până către spre sfârșitul orânduirii sclavagiste ea a devenit o navă de luptă mult mai bună decât străbunele sale din timpul grecilor și fenicienilor.

Galera-romana

Galeră Romană

Galera era foarte îngustă la prova și la pupa (față și spate) iar puntea se întindea pe toată lungimea sa, element care o făcea deosebită față de navele fără punte ale vikingilor. O pasarelă se întindea pe toată lungimea navei iar supraveghetorii galerei, armați cu bice lungi, străbăteau această „potecă” atenți ca vâslașii să nu se lenevească. De îndată ce aceștia păreau că arată mai puțină ardoare erau bătuți fără milă, până ce zelul li se aprindea din nou.

Galerele Romane - Senātus Populusque Rōmānu

Galerele Romane – Senātus Populusque Rōmānu (SPQR)

Vâslele care atingeau până la 9 și chiar 12 metri lungime erau mânuite fiecare de patru sau cinci oameni (galerieni). Unii dintre acești vâslași erau așezați cu fața spre prova iar alții spre pupa. După felul în care erau așezați galerienii se ridicau de pe bancă pentru a împinge vâsla și cădeau la loc pe banca lor atunci când vâsla revenea în poziția inițială. O tobă sau o trompetă potrivea ritmul după care erau siliți să vâslească. Acești vâslași erau aproape goi. Vestimentația lor era alcătuită din pantaloni, două cămăși, o vestă de postav roșu, o pălărie de pânză impermeabilă unsă cu ulei iar pentru iarnă o bonetă roșie și două pături pentru întregul echipaj pe care oamenii fiecărei bărci erau nevoiți să și le împartă.

Galerieni - iamgine din filmul artistic Ben-Hur (1959) produs de Directorul William Wyler

Galerieni – imagine din filmul artistic „Ben-Hur” (1959), realizat de Directorul William Wyler

Toți aveau o bucată de lemn în forma unei pere fixată de un lanț ce le trecea în jurul gâtului. Când nava intra în luptă, sclavii din galeră erau obligați să bage acea pară în gură. Era menită să-i împiedice să zbiere atunci când erau răniți sau de a face prea mult zgomot când piereau în urma unor răni mortale survenite în urma coliziunilor navale. Toți erau înlănțuiți, fie de barcă fie de vâsla lor, așa că atunci când nava se scufunda se duceau la fund odată cu ea. Un vâslaș de galeră era socotit să mânuiască lopata nautică cu mers normal timp de aproximativ o oră dar se citează și cazuri record când vâslașii au fost siliți să tragă la vâsle cu toată viteza timp de 11 sau 12 ore fără încetare.

Vigoarea le era întreținută galerienilor cu bucăți de pâine muiată în vin care le era îndesată în gură. Atunci când această metodă se dovedea neîndestulătoare, pentru însuflețirea forțelor, vâslașii erau biciuiți până se căpăta rezultatul dorit. Și dacă totuși nici această energică măsură nu izbutea să-i scoată din toropire, șeful de echipaj îi smulgea de pe bancă și îi arunca peste copastie pentru a-i încuraja pe ceilalți.

Galerieni - imagine din filmul artistic Ben-Hur 2016 realizat de Timur Bekmambetov

Galerieni – imagine din filmul artistic „Ben-Hur” (2016) realizat de Timur Bekmambetov

Galerienii erau de obicei sclavi, persoane condamnate sau voluntari dintre foștii condamnați care după ce își ispășeau pedeapsa nu-și mai puteau găsi un mijloc de întreținere a existenței. Voluntarii se bucurau de marele privilegiu de a purta părul lung, spre deosebire de sclavi sau condamnați care erau tunși scurt pentru a putea fi ușor de recunoscut atunci când evadau. Galerienii dormeau, mâncau și eventual mureau pe locul unde se găseau așezați pe navă. Când un galerian încerca să evadeze și era prins, acesta ere pedepsit cu tăierea urechilor iar dacă mai încerca încă o dată să fugă i se tăia un picior iar apoi era părăsit în voia sorții sale nenorocite.

Mizeria și lipsa de igienă de pe aceste galere făceau ca atunci când veneau din larg să umple tot portul cu putoarea lor. Mirosul celor câteva sute de oameni murdari și bolnavi de pe care sudoare curgea șiroaie, îmbrăcați în zdrențe soioase se răspândea la mari distanțe și astfel se putea recunoaște destul ușor apropierea unei galere.

Pulberea a schimbat soarta navigației și a lumii

După dărâmarea orânduirii sclavagiste a început a se simți o mare lipsă de galerieni deoarece oamenii încep să nu mai fie socotiți vite de povară. Ludovic al XIV-lea, care și-a petrecut aproape toată viață în războaie nejustificate, având nevoie de oameni pentru galerele armate de luptă a închis toate bisericile protestante și a făcut pasibili de galere pe toți aceia care mai predicau sau se dovedeau adepți ai acestei religii.

La scurt timp însă, pulberea generează o revoluție în domeniul construcțiilor navale. Numeroase tunuri grele încep să fie instalate pe nave și astfel spațiul destinat sclavilor se micșorează considerabil iar pentru împingerea navelor pe apă este folosită forța vântului. Și astfel galerele au dispărut de pe mări și odată cu ele și galerienii, și aceasta nu din cauza indignării morale a societății sclavagiste sau feudale, ci din cauza dezlegării unei probleme de matematică aplicată după cum urmează:

Tun-naval

Tun naval

Valoarea combativă a unei nave de război, atunci ca și astăzi, se măsura prin cantitatea de foc și fier pe care o putea revărsa asupra inamicului pe fiecare minut și pe fiecare om. Galera obișnuită, din pricina formei ei zvelte nu putea să ducă mai mult de trei tunuri, unul la pupa, altul la prova și unul la mijloc. O astfel de galeră, trăgând cu toate tunurile simultan putea să lanseze 44 Kg de fier la un moment dat, iar dacă avea un echipaj de 300 de oameni, însemna că aveau 146 grame de fier de fiecare om. Un vas de linie obișnuit din această epocă putea cu ușurință să poarte 55 de tunuri și să lanseze oricând 1000 Kg de fier asupra inamicului.

Pirații în Atlantic atacă navele spaniole - pictură de Samuel Scott

„Pirații atacă navele spaniole în Atlantic” – pictură de Samuel Scott (1702 – 12.10.1772)

De la începutul timpurilor navele au slujit în două scopuri, acela din timp de război și acele din timp de pace. Nu există aproape nici o deosebire între o navă de luptă și una folosită pentru transportul mărfurilor.

Odată cu apariția pulberii, folosită pentru prima oară în 1372, un vas de comerț n-a mai putut purta același număr de tunuri, la fel ca un vas de război regulat. Dacă ar fi încercat să o facă, tunurile împovărătoare ar fi înghițit tot locul disponibil și n-ar mai fi rămas nimic pentru ambarcarea mărfurilor. Și astfel, încet, aproape pe nesimțite s-au dezvoltat două feluri de nave: nave purtătoare de mărfuri și nave purtătoare de mașini de război, destinate să ocrotească pe cele comerciale și să păzească rutele comerciale stăpânite de burghezia feudală aflată atunci în dezvoltare care dorea să se ocupe “în cadrul legilor” cu exploatarea țărilor îndepărtate și a coloniilor.

Busola și colonizarea – începuturile capitalismului

Concomitent cu apariția pulberii, apare și busola, și astfel oamenii încep să capete tot mai mult încredere în ei înșiși dar și în mijloacele pe care le foloseau pentru cucerirea și stăpânirea apelor. În sânul burgheziei feudale se naște tot mai mult pofta pentru lux, trebuințe noi se cer satisfăcute, nobilii încep să prefere mâncăruri cu mirodenii aduse din ținuturile îndepărtate ale Indiilor, iar ce le zgândărea mai mult lăcomia era aurul ce trebuia obținut de oriunde și cu orice sacrificiu uman.

Nașterea grupului „Illuminati” – cei care aleg „o nouă cale”

O geografie nouă, care era în contradicție cu mentalitatea de atunci a Bisericii, permite navigatorilor îndrăzneți cum au fost Columb, Dias, Vasco da Gama, Magellan și alții, să descopere ținuturi noi și bogate pe care burghezia le transformă în colonii bune de exploatat.

Cristofor-Columb-Vasco-Da-Gama-Bartolomeu-Dias-Fernando-Magellan

În ciuda rezistenței Clerului, Columb a dovedit întregii lumi că Pământul este rotund, lucru pe care încercase să-l dovedească cu multe sute de ani în urmă Copernic care a sfârșit condamnat de Biserica Catolică pentru cutezanța sa. După ce Columb descoperind „Lumea Nouă” ne-a dovedit și sfericitatea plantei, clericii catolici încurcați de această noutate își puneau următoarea întrebarea: “Păi dacă Pământul este rotund ce se vor face bieții oameni așezați pe cealaltă parte a planetei atunci când Isus Hristos va veni din nou să întemeieze regatul Său, căci ei nu-l vor vedea venind?”

Este momentul istoric al apariției grupului „Illuminati” sau „Cei Luminați” alcătuit din oameni de știință, matematicieni, fizicieni, astronomi, navigatori și exploratori, care își doreau progresul și se opuneau cu vehemență superstițiilor, obscurantismului, influenței religioase asupra vieții publice și abuzurilor statului. Illuminati n-au devenit violenți până în secolul al 17-lea. Erau foarte preocupați de incorectitudinea învățăturilor Bisercii și se dedicaseră adevărului științific. Evident că Vaticanului nu i-a plăcut acest fenomen și s-a apucat să-i vâneze. I-au forțat astfel să se ascundă și să formeze o societate secretă care după toate probabilitățile a supraviețuit până în zilele noastre. Pe lângă Nicolaus Copernic, Galileo Galilei și Gian Lorenzo Bernini, din grupul „Illuminati” au făcut parte se pare navigatori precum Vasco da Gama sau Cristofor Columb.

Marile descoperiri geografice au năruit multe dintre percepțiile Bisericii Catolice. Din păcate la momentul respectiv Clerul se găsea în slujba claselor exploatatoare aflate la putere cu scopul de a orbi masele și a le exploata mai crunt și prin metode tot mai simple. Și tot datorită acestor descoperiri, orânduirea feudală cunoaște o mare dezvoltare în domeniul construcțiilor navale. Noutatea dezvăluirii „Lumii Noi”, o lume bogată în aur, ațâță tot mai mult poftele burgheziei care investește sume enorme în construirea de nave tot mai mari și încăpătoare cu ajutorul cărora se transportau bogățiile jefuite din noile ținuturi cucerite transformate în colonii.

În aceste împrejurări locul galerelor mânate prin forța musculară a sclavilor este luat de navele cu pânze care cutreieră mările și oceanele adunând și transportând către bătrânul continent, mirodenii, mătăsuri, aur și alte bogății. Datorită acestui fapt orânduirea feudală cunoaște o perioadă de înflorire nemaiîntâlnită care duce curând la prăbușirea ei și nașterea noii orânduiri sociale, „Orânduirea Capitalistă.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s