România, petrolul și criza

România zilelor noastre este un jucător minor pe piața internațională a petrolului. Cu toate acestea, puțini știu probabil că multe dintre marile companii petroliere existente azi și-au făcut primii bani din petrol românesc, pe pământ românesc. Conform Dicționarului Istoric al Industriei Petroliere (Historical Dictionary of the Petroleum Industry)  scris de M. S. Vassiliou există documente din secolele 15 și 19 care atestă existența unor câmpuri petroliere la Bacău și-n câteva regiuni de lângă Ploiești.

În perioada în care, Cristofor Columb „descoperea” America, în România petrolul era deja cunoscut și utilizat. La începutul secolului 19 petrolul românesc era extras din gropi săpate cu lopata (fără alte unelte mai sofisticate) și exportat în Austro-Ungaria și Imperiului Otoman.

Rafinaria de la Lucăcești, Moinești – Steaua Romana

Prima rafinărie românească a fost construită în anul 1840 în localitatea Lucăcești, Moinești din județul Bacău, urmată la scurt timp de altele ridicate în Prahova, la Ploiești și Câmpina. În anul 1857, afaceristul Theodor Mehedințeanu a înființat o rafinărie la Ploiești care producea petrol lampant utilizat la iluminatul public al Bucureștiului. Așa a devenit, pe 1 Aprilie 1857, capitala României priml oraș din lume luminat cu lămpi.

Investiții străine în petrolul românesc:

Valachia Petroleum Company – înființată în anul 1861 și condusă de afaceristul Jackson Braun, a fost prima companie petrolieră cu, capital străin, din România;

Societatea Română pentru Industria și Comerțul Petrolului – a fost înființată de afaceriști români cu finanțare Austriacă, reorganizată în anul 1895 și redenumită Steaua Română SA;

Standard Oil – companie americană fondată de celebrul afacerist John D. Rockefeller. A intrat pe piața petrolului din România în anul 1904 când a pus bazele Societății Anonime pentru Industria, Comerțul și Exportul Petrolului, Româno-Americană. Din punct de vedere juridic, compania Româno-Americană era o subsidiară a Standard Oil New Jersey. În prezent moștenitorii Standard Oil sunt celebrele companii ExxonMobil, Chevron Corporation și BP (British Petroleum).

Royal Dutch Shell – în anul 1910 a pus bazele societății petroliere Astra Română Company;

Agenzia Generale Italiana Petroli (AGIP) – a intrat pe piața energetică din România în anul 1920 atunci când a achiziționat 11,25% din compania  românească Prahova SAR (viitoarea Prohova SA).

Sondele de la Buștenari

Multe dintre numele amintite sunt prezente și azi, atât în România cât și în statele învecinate: SHELL, AGIP, BP, Mobil sau Chevron. După cum se poate observa, toate aceste societăți au devenit adevărați coloși energetici, reușind să treacă cu bine peste cele două războaie mondiale și zeci de crize financiare. Profiturile generate în ultima sută de ani de aceste companii sunt aproape imposibil de contabilizat iar succesul afacerilor gestionate de acestea se datorează dependenței omenirii de petrol – o dependență nu foarte justificată economic, dacă de gândit că prima mașină electrică a apărut pe străzi la 1890.

Petrolul, crizele și prețul

Problema resurselor naturale constă în faptul că, acestea sunt finite, adică se termină. La fel şi pământul agricol, şi acesta reprezintă tot o resursă finită.

Sediul central al OPEC – Viena, Austria

Dacă reușesc să eficientizez producția agricolă, atunci produsele se ieftinesc și cererea începe să crească pentru că populația dorește să mănânce mai binem cât timp își permite. Și astfel, apare o cerere enormă și automat e nevoie tot mai mare de teren arabil lucrat tot mai eficient. Dar agricultura înseamnă consum de petrol, și pe măsură ce lucrez mai mult teren nevoia de petrol crește. Dacă petrolul devine tot mai cerut pe piață, atunci prețul barilului va crește, și crește… și crește.

În final mă gândesc că poate e mai bine să-mi cumpăr mașini care consumă mai puțin, ca să pot face economie de petrol (benzină / motorină). Ce se întâmplă în cazul acesta? Asta generează o cerere tot mai mare de mașini care să consume puțin, iar fabricile de motoare investesc și devin mai eficiente. Rezultatul: Mașinile devin tot mai ieftine și evident cererea de mașini începe să crească, pentru că mașinile ieftine se vând tot mai bine. Și uite așa crește flota mondială de motoare care au consum mai mic dar sunt mai multe… și-n final cererea de petrol este și mai mare, prețul și mai mare! Aici mai putem calcula implicațiile asupra mediului care sunt enorme.

Când prețul petrolului atinge vârfuri extreme, companiile din domeniul energetic găsesc că este mai rentabil să investească în cercetare, pentru a identifica surse alternative de energie, de exemplu eoliană sau hidro. Dar asta se întâmplă numai când prețul petrolului este foarte ridicat. Dacă prețul petrolului scade, atunci devine mai rentabil să lucrezi tot pe petrol. Acest sistem perfid funcționează pe bani, pentru că “banii fac Pământul să se rotească”, și este controlat de industria petrolieră care a reușit să-și infiltreze interesele aproape în toate sectoarele economice (auto, transporturi, protecția plantelor, mase plastice, energii alternative și altele).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s